Life will be life

Am ajuns la concluzia că blogul este cel mai bun mod de a inspira oamenii. Îmi place să explorez, să descopăr, să citesc, să ascult ca mai apoi să pot spune și eu ceva la rândul meu. Cred că datorită acestei dorințe de a descoperi oamenii și poveștile lor, am ajuns uneori să sufăr și să realizez că există posibilitatea ca persoanele la care ții foarte mult să te dezamăgească profund.

Nu vreau să transform acest articol într-o poveste tristă, dar cred că dacă în viață nu ar exista decât lucruri bune, noi nu am mai ști să prețuim cu adevărat latura frumoasă. What doesn’t kill you, makes you stronger, nu? Eu cel puțin așa cred și de asta vreau să vă împărtășesc câte puțin din toate.

Povestea începe cam așa…Era la scurt timp dupa moartea tatălui meu, când eu și Z (nu o să folosesc numele real) începeam să legăm o frumoasă prietenie. Cu trecerea timpului eram precum frații. Era prima persoană care mă făcea să mă simt liniștită și în siguranță. Simțeam că într-o oarecare măsură, umpluse o parte din golul sufletesc pe care îl aveam. Long story short, adunasem ceva amintiri frumoase: weekend-uri vara la cabana cu prietenii, călătorii, dimineți la cafea în care povesteam, telefoane în care făceam schimb de păreri și sfaturi.

Treptat, au apărut anumite lucruri care ne-au depărtat încet, dar un sigur lucru a dus la ruperea prieteniei noastre: încălcarea unei promisiuni. Recunosc că am suferit după, dar așa am învățat pe pielea mea că în anumite circumstanțe, până și prietenii de suflet fac anumite alegeri din egoism fără să se gândească la promisiunile făcute.

Sfârșit

I came to the conclusion that blogging is the best way to inspire people. I like to explore, to discover, to read, to listen and then to have something to say from what I have learned. I think that because of this desire to discover people and their stories, I have sometimes came to suffer and realize that there is a possibility that the people you care about can deeply disappoint you.

I don’t want to turn this article into a sad story, but I think if there were only good things in life, we would not really appreciate the beautiful side. What does not kill you, makes you stronger, right? At least I think so and I want to share with you a little bit of everything.

The story begins like this … It was shortly after my father’s death, when I and Z (I’m not going to use the real name), started to hang a beautiful friendship. As time passed, we were like brothers. He was the first person to make me feel safe. I felt that, to a certain extent, he had filled some of my soul empty space. Long story short, we gathered some beautiful memories: summer weekends in the cottage with friends, trips, morning and a coffee where we talked about life.

Gradually,due to some things our friendship has fallen apart because o a promise that wasn’t kept. I haeve to admit that I suffered after, but that’s how I learned on my skin that under certain circumstances, even close friends make certain choices of selfishness without thinking about the promises they’ve made.

The end